© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
CÂTE CEVA – Benone Burtescu[2014-03-07]Ce FEL de întrebări, ce FEL de răspunsuriLumea a început cu nişte întrebări şi se va termina tot aşa. De cele mai multe ori, mai importante decât întrebările în sinele, sunt motivaţiile din spatele lor. Prima întrebare pusă la începutul istoriei neamului omenesc a fost a diavolului. “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat, să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”? Ea a fost urmată de întrebarea Domnului, “Unde eşti”? Diferenţa dintre aceste întrebări nu mai este de discutat. Una era de pieire, cealaltă de salvare. Întrebările despre CE şi CUM sunt mai vizibile, cu răspunsuri mai uşor de dat. Întrebarea DE CE are un răspuns de taină ce va fi studiat în vecii vecilor. Greul este că după cădere ne confruntăm cu mai multe întrebări decât răspunsuri şi cu mai multe răspunsuri decât întrebări. Greul mai este în MÂNDRIA punerii de întrebări şi în MÂNDRIA răspunsurilor la întrebări, ceea ce arată NEBUNIA unor întrebări şi la fel NEBUNIA unor răspunsuri. Astfel de cazuri nu sunt deloc rare. Există şi cazuri – destul de multe -, când omul se ÎNCRÂNCENEAZĂ pe “logica” lui şi nu admite decât UN SINGUR RĂSPUNS la întrebare, adică ORI, ORI. El nu acceptă răspuns de felul ŞI aşa, ŞI aşa, după cum nu acceptă răspuns de felul NICI aşa, NICI aşa, deşi de multe ori aceste răspunsuri sunt cele mai bune şi adevărate. Sfânta Scriptură este plină de astfel de exemple spre a ne învăţa să nu ne grăbim a pune întrebări nebune şi nici a da răspunsuri nechibzuite. Plin de învăţătură este dialogul dintre Domnul Isus şi preoţii cei mai de seamă cum şi bătrânii norodului. Domnul este întrebat “Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta”? Răspunsul este o întrebare şi el: “Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni”? Ei au răspuns: “Nu ştim”. Domnul nu le răspunde “Nici Eu nu ştiu”, ci le răspunde cu “Nici Eu nu vă voi spune”, ceea ce înseamnă că El ŞTIA, dar Nu VOIA să le răspundă din pricina motivaţiei din spatele întrebării lor. De aici înseamnă că nu este neapărat nevoie să răspundem la orice întrebare. Sfânta Scriptură ne mai învaţă că la unele întrebări se poate răspunde cu ŞI aşa, ŞI aşa sau cu NICI aşa, NICI aşa. “Unde să ne închinăm? Pe muntele acesta sau la Ierusalim”, a întrebat femeia samariteancă pe Domnul la fântâna lui Iacob. În întrebare “sau” însemna ori unul ori altul. Răspunsul a fost NICI unul, NICI altul. Este de ferit de întrebările cu răspuns exclusivist. Poate că Domnul ne răspunde în aşa fel că nu corespunde cu variantele deja gândite de noi. Numai El este posesorul răspunsurilor de taină. O mare întrebare care a zguduit teologimea lumii creştine a fost: ”Prin ce este socotit neprihănit omul? Prin credinţă sau prin fapte”? De observat că în această întrebare, “sau” cere iarăşi un răspuns exclusivist, pe nedrept. Răspunsul biblic este ŞI prin una ŞI prin alta. Prin INCLUDERE şi nu prin EXCLUDERE. ”Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin FAPTE şi NU NUMAI prin credinţă”. Prin ADĂUGARE şi nu prin ELIMINARE. Mulţi teologi spun că în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, la Minneapolis în 1888 a avut loc o RUPERE, între ASCULTAREA de până atunci şi CREDINŢA sosită în dezbatere cu acea ocazie. Istoria arată însă că nu a fost o RUPERE, ci o ÎNNODARE. CREDINŢA şi ASCULTAREA s-au unit atunci atât de mult încât a devenit doctrina cunoscută sub numele “Îndreptăţirea ATRIBUITĂ şi îndreptăţirea DOBÂNDITĂ” la nivel de consubstanţialitate. Să mai dăm exemplu de o întrebare FĂRĂ ROST care a vânzolit şi mai vânzoleşte încă Biserica, în dezbatere la toate nivelurile ei. “Cum s-a întrupat Domnul Isus Mântuitorul, în natura lui Adam înainte de cădere sau în cea de după cădere”? Acest “sau” din întrebare care obligă cumva sau măcar induce spre un răspuns ORI, ORI este strecurat aşa tot după modelul primei întrebări puse de cel rău în Paradis. Dacă se răspunde cu una din variante – oricare ar fi ea-, teologia creştină nu mai stă în picioare şi trebuie să renunţăm la ea. De fapt cu această întrebare chiar acest lucru se urmăreşte. Scriptura nu RUPE cele două variante, ci le LEAGĂ pentru a nu mai fi desfăcute niciodată. Domnul S-a întrupat ŞI aşa, ŞI aşa, ŞI ÎN TOATE FELURILE pe care El le ştie în înţelepciunea Sa pentru ca salvarea noastră să poată avea loc. În acelaşi timp Fiu de DUMNEZEU şi Fiu al OMULUI cere neapărat şi natura de până în cădere a lui Adam şi cea de după cădere şi AŞA a fost. Întrebarea este pusă GREŞIT pentru a se da un răspuns GREŞIT, şi acest lucru se aseamănă cu ceea ce s-a petrecut în Eden, la început. Să nu cădem în ispită. Domnul a venit ŞI aşa, ŞI aşa, NICI aşa, NICI aşa, ci AŞA cum El ştia pentru a ne mântui. Întrebarea noastră de acum, cel mai potrivit a fi pusă, este “Până când Stăpâne… zăboveşti…”, iar întrebarea noastră cea mai potrivită de mâine este întrebare de minunare – cu care de altfel se încheie istoria lumii -, “Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău”? Abia ATUNCI şi AŞA se va da răspunsul întrebării nebune din Eden şi pe care o auzim repetată altfel şi altfel din ce în ce mai sofisticat în zilele noastre. Benone Burtescu (dburtescu@aol.com) Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 791, Ultimul acces: 2026-10-12 16:53:39
|
Timp total: 0.04s...
[1]:1
